The Tipping Point, Malcom Gladwell

Moarte clinica aci, pe Ad Masters. Nu e ca si cand s-ar scrie numai mizerii de custodia Monicai si brusca slabire a Biancai. Sa-mi fie cu pardon, de fapt, poate asa am avea si noi un spike de ceva mii de unici mai zglobii, cativa comentaci fara jene si unu-doi pareristi de profesie. Ca freelance.

M-am apucat de ceva timp sa o citesc, dar, vand in vedere ca mai apuc sa citesc doar in metrou, am tras aproximativ 3 saptamani de ea. Nu este o carte de plictiseala, cere ceva atentie daca vrei sa ramai cu orice din ea.

In cazul in care doriti sa mai cititi vreo parere despre ea, intrati AICI. In alta ordine de idei, dans!

Nu a fost chiar genul meu preferat de carte, fiind axata strict pe cercetari lungi si, cateodata, ancorate in prea multe detalii. Prefer carti care parcurg mult mai multe capitole, intr-un stil mai alert, cu propozitii oleaca mai scurte.

In schimb, este o carte unde scapam de eternele exemple Avis, Wolkswagen, Apple etc. In alt schimb, apar niste pattern-uri (atent studiate) si, inevitabil, niste concluzii. Una care mi-a placut foarte tare, cica ADN-ul din al nostru corp nu conteaza atat de mult pe cat ar zice unii epigoni. Cititi mai bine cartea, ca sigur stric ceva.

Stim despre nenea Gladwell ca scrie pentru The New Yorker, cartea pornind de la un articol pe care l-a publicat el in revista.

Din care am dedus eu in capul si-n mintea mea, cartea dezvolta urmatoarea fraza: “[…] mysterious changes that mark everyday life is to think of them as epidemics. Ideas and products and messages and behaviors spread just like viruses do.”

Stiati ca din 1995 pana in 1996 numarul copiilor nascuti cu sifilis a crescut cu 500%? 500%! Nu stiati. O sa aflati multe chestii de genul asta daca o sa luati cartea la puricat. Hai, hai, si ce daca este in engleza? Acum si desenele sunt dublate, cum ne mai exersam limba straina?

Sunt dezvoltate concepte precum: the law of the few, the stickiness factor si the power of context, fiecare prin exemple mai mult sau mai putin…plictisitoare. Repet: trebuie citite. Chiar daca nu le cititi complet, unele avand mai multe detalii decat cartile lui Jules Verne, cititi-le macar in esenta.

O alta chestie interesanta: “[…] the so called Patient Zero of AIDS is a flight attendant, Gaetan Duga, who claimed to have 2500 sexual partners all over North America”.

Ma rog, eu am terminat un marker cu cartea. Am subliniat un puhoi de chestii. Pe ideea: sa fie!

Abadi, abadi, abadi, aba: That’s all Folks!

Mihai Titirig

Advertisements

Leave a comment

Filed under AdReviews

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s