Pai asa ne-a fost vorba?

De cand am aflat de cartea asta, mi-am tot lasat notite sa nu uit de ea. Ba pe telefon, ba pe foi, ba pe blogul personal. Pana la urma, mi s-a pus pata si m-am mobilizat sa o cumpar. Intru pe blogul cartii, gasesc niste librarii. Ma rog, mai multe detalii vizavi de cartea asta saptamana viitoare cand o sa-i fac recenzia. Fara modestie va anunt ca o sa fie una foarte-foarte reusita. Pentru ca, surprinzator, si cartea este.

Pana atunci, am reusit sa prind cateva poze prin minunatia asta de oras. Mici bube, dar care, din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit sa apara. Mici observatii rautaciase. Mici curiozitati logice. Mici ciudatenii curioase. Mici.

Intotdeauna am fost intai curios, apoi intrigat, de ce oamenii astia de la MegaImage nu au si ei cosuri mai mici. Mestere, daca vreau sa-mi cumpar chestii cat sa umplu cosul ala, mai bine ma duc in Cora sau Metro. E imens, incomod, ocupa foarte mult loc. Si, daca stai sa te uiti bine la el, paradoxal, nici nu incap atat de multe lucruri in el.

Penultima oara am fost, in timpul programului de la munca, sa-mi cumpar ceva de pranz. Nu stiam ce-mi voi lua, plus ca trebuia sa mai cumpar chestii si pentru colegi (nah, ultimul venit). Am luat cosul si am aruncat produsele in el. Ultima oara, cand imi cumparam doar pentru mine, am vrut sa intru fara cos. Imi luam doua produse. Era cam absurd sa-mi iau un cos mai mare decat Franta. Paznicul de la intrare a insistat sa iau mandria MegaImageului: cosul. Stupid.

Io stiam ca prescurtarile se termina in consoane. Nu in “a”, nu in “u”. Nici macar in zilele saptamanii. Lame ass pandas.

Putini stiu ca asta e varianta corecta: termene VS termeni. Am facut poza asta mai mult pentru ca am fost surprins. A doua zi, am auzit tot “termene“. Incep oamenii sa-si dea seama de greseli. Un pas.

O intrebare pusa pe placul romanilor. Atat de mult ne place sa ne dam cu parerea. De asemenea, intrebasa de presa de calitate.

Fals. Slab. Oribil.

Abadi, abadi, abadi, aba: That’s all Folks!

Mihai Titirig