Grand Spoof: Cat e viralu’?!?!?

Se facea ca IQads a lansat o provocare. Un nou Grand Spoof prin care sa-i incurajam pe publicitarii din Romania sa faca iar reclame misto. Link cu mai multe detalii AICI.

Si ce am zis: “Facem ceva frumos?“, raspunzandu-mi singur, pe moment, ca da. Dau un mesaj in grupul de master SNSPA. Hop! Primii interesati. Pe non principiul: “putini am fost, multi am ramas“, ne-am strans 5 oameni dispusi sa facem gang-bang de creiere pentru a scoate macar o idee decenta. In ordinea numelor de pe halate: C. Soricel, M. Iordache, C. Nistor, G. Codrescu si eu, M. Titirig.

Cu brief-ul in brate, ne-am postat la un vin fiert si am luat-o de unde am apucat. Dandu-ne seama ca suntem mai haotici decat o cartita fara miros, am reluat-o incet, ghiciti cu ce! Da, cu inceputul. Am ales pentru sa parodiem arhicunoscuta reclama de la Altex cu Nebunul. Cum sa dai gres cu asa ceva?

Dupa ce am testat cateva variante, am ales urmatoarea idee a parodiei: “publicitarii de astazi sunt innebuniti de clientii care-si schimba parerile in intervale scurte. Si, evident, au clacat toti. De la creativi, la strategi.” Si apoi am dezvoltat. Am pus cap la cap scenariul: ne-am chinuit sa vedem ce face fiecare personaj secundar (nu voiam sa fie nici prea exagerat, dar nici fantastic de tern), ne-am gandit la elementele de regie. Lipsea un lucru. Nebunul. Cine e atat de bun, incat sa faca un rol macar 20% de reusit precum personajul din spot-ul original?

Si se aude o propunere firava: “Hai sa incercam sa dam chiar de actorul din spot!“, zice unul dintre participanti, capatand curaj gradat in propozitie. “Pai da, dar…e greu…de ce ne-ar ajuta…” etc. Bun, cu aproape totul pus la punct, cu scenariul gata, dar tot intr-o relativa forma bruta, ne apucam sa ne gasim personajul principal.

Google, prietenul nostru! Il gasim, cautam informatii, aflam chestii: e la Divertis, la ProTv. Super! Intram pe ProTv, nema contact direct. “Hm…dar hai ca sigur facem rost de contactul lui Toni Grecu.” Si am facut fost de un numar de telefon. Pana sa ne cacaim hotaram care sa vorbeasca, l-am gasit pe domnul Cristian Martin pe…pe…pe…Facebook! Il bagam in seama, il rugam frumos: “Stiti…spoof…studenti…daca ne-ati ajuta…“etc.

Raspunsul lui ne-a debusolat complet: “Va ajut cu cea mai mare placere!” Nici macar cel mai optimist dintre noi nu se astepta.

Ne-a rugat sa vorbim cu cineva de la Leo (el ne-a indicat sa vorbim direct cu Bogdan Naumovici) sa fie ok cu legile de copyright. Ok, acum hai sa facem rost de contactul lui Bogdan. Dam sfara in tara, intrebam oameni, prieteni din asociatiile studentesti, amici din agentii. Dupa ce ne-am chinuit o zi intreaga, la finalul zilei, in 30 min am facut rost de numar din 3 surse diferite. Acelasi numar. Jackpot! Am fost desemnat sa-l sun. Dupa ce-mi repet discursul de 4 ori, sun, dar telefonul era inchis. Ca sa scurtez, a doua zi gasim alt contact de la Leo, o rugam sa vorbeasca cu Bogdan, daca il gaseste. Suntem pusi in legatura cu altcineva de la 23.

Vorbe, telefoane, mailuri. Primim mesaj: “Da, puteti filma, am vorbit cu Bogdan“; sunam: “Stiti, domnul Cristian Martin ar vrea o chestie cat de cat oficiala“. “Da, dar Bogdan e in conferinte, e foarte ocupat”. Vorbim cu Cristi: “Da, va cred, dar mai incercati sa primesc un mail, un telefon eva de la ei”. Sunam inapoi la 23:” Stiti, va creierim cu telefoane, dar ne-ati ajuta fantastic daca l-ati putea asigura pe domnul Martin…“. Asta fiind varianta scurta.

Joi seara Cristi Martin ne spune: ” M-au sunat de la 23, putem filma”. La scurt timp, ne anunta: “M-a sunat si Bogdan, putem filma” Parca imi si imaginez discutia, Bogdan: “Da, ma, ajuta-i si pe amaratii aia, filmeaza.”

Acum mai era problema de locatie. Noi gandisem ca filmam in timpul saptamanii, seara dupa 18.00.  Ne gandisem la sediu SNSPA, laboratorul de informatica. Dar sambata, cand trebuia sa filmam, deja era vacanta. Aici tinem sa-i multumim domnului profesor Dan Petre ca si-a pus pielea in joc pentru noi :D. L-am sunat, i-am explicat despre ce este vorba, l-a amuzat, i-am oferit un rol in spoof( din pacate, programul nu i-a permis sa aiba cele “15 min of fame” :)) ). Dumnealui a vorbit cu un alt profesor, pe care l-am contactat sa ne dea cheile de la SNSPA. Cu cheile primite, sambata la ora 9.30 dimineata eram acolo pentru a filma. Am asezat decorul, ne-am uitat pe scenariu, am pus la punct ultimele detalii. La ora 11.00 ne vedeam cu Cristi pentru a incepe filmarile.

Niciunul dintre noi nu voia sa-l tina foarte mult. Ne gandem la 1-2 duble/cadru, dar profesionalismul lui Cristi si-a spus cuvantul. Pana nu a iesit fiecare cadru maximul din ce puteam scoate, nu ne-am oprit. “Lasa camera mai jos, hai mai in lumina, motor-actiune, asteptati doua secunde” sunt doar cateva din sfaturile pe care le-am primit. In doua ore avem filmarea gata de editare.

Din pacate, totul a fost facut din scurt si pe o semi-fuga. Marti seara faceam scenariu, joi seara ne-am vazut si l-am terminat, vineri am strans materialele, sambata am filmat si am facut editarea, ca duminica sa trimitem spoof-ul. Incercati sa ignorati filmarea si micile greseli pe care le mai observati, ideea spoof-ului ramane imprimanta ca cerneala pe o pereche de pantaloni albi. Finalul ne-a facut zile fripte, suntem siguri ca daca mai aveam 48 de ore la dispozitie il faceam muuuult mai reusit. O sa fim data viitoare:)

REZULTATUL: http://creator.iqads.ro/GrandSpoofSpecial/creatie/251/cat_e_viralu__.html

sau CLICK AICI.

Daca am omis detalii, rog colegele participante sa ma completeze 🙂

Abadi, abadi, abadi, aba: That’s all Folks!

Mihai Titirig