The social network: The Facebook VS Facebook

V-ati saturat sa luati parte la discutii in care toti ceilalti stiu despre ce vorbesc si in care voi sunteti mai pe dinafara decat un ren in Sahara? Nu, nu incerc sa va vand enciclopedii; este stiut: enciclopediile nu se vand, ele se cumpara. Sau este invers? 😛 (cine-mi spune intr-un comentariu de unde e luata/cine a zis-o, primeste o bere; vreau sa zic o carte) ACUM, e sansa voastra sa porniti un subiect de discutie in care o sa excelati si in care nimeni nu va poate prinde cu garda mai jos decat a unui gladiator cu muschii atrofiati: Facebook!

The social network” este un film mult peste asteptari, un film cu adevarat reusit. Si asa as putea sa-mi inchei recenzia.

Inainte sa cititi acest articol, o sa va rog sa va dati un click increzator AICI.  Cel putin interesant, nu? O campanie virala care, la prima impresie, nu ar fi campanie virala. Nu, evenimentele nu sunt intamplatoare. Nu, nu exista coincidente. Nu, Ronaldinho nu a dat de 4 ori consecutiv in bara.

V-am zis si in textul trecut : niciodata nu o sa va dau rezumantul filmului, in schimb o sa va dau detalii care, sper eu, sa va convinga sa-l downloadati imediat. Oops, am vrut sa zic sa-l cumparati original sau sa mergeti la cinema.

Daca publicul si regizorii/producatorii de astazi ar fi teleportati in 1945, pariez salariul meu de freelancer ca am fi avut acum inca doua filme care ar fi facut istorie: “Little Boy” si “Fat Man”. Cine crede ca Facebook mai are nevoie de promovare in tarile civilizate? Eu nu, deci trag concluzia ca nu este un film care doreste awareness.  In schimb, da, este un film facut pentru cei care-si baga recreational Facebook in vena. S-a mizat pe dorinta patologica a oamenilor de a afla istoria lucrului pe care-l adora si care le mananca atata amar de vreme din zi/viata.

Intuitia mea feminina ma indeamna sa afirma ca scopul principal al filmului a fost sa construiasca povestea din spatele brandului. Cum in spatele oricarui mare brand (care nu poate fi julit cu una, cu doua) se afla o poveste, filmul a vrut sa creeze o suma de impulsuri contrare vizavi de personajul principal al peliculei, Mark Zuckerberg. Ca o sa fie oameni care-l vor antipatiza usor, ca o sa fie oameni care-l vor aprecia, ca o sa fie persoane care o sa-i aloce deviza “scopul scuza mijloacele” etc, totul a fost facut pentru a starni si pentru a stapani curiozitatea. Si a fost un succes.

Nimic din ce face Mark in film nu-i atrage antipatie puternica, dand cateodata impresia ca “pur si simplu i se intampla”. Filmul detaliaza complex un caz in care principiile si valorile sunt lasate-n fum, in spate, pentru Benjamin Franklin.

Actorul principal, Jesse Eisenberg (ca film in care a mai jucat, imi vine in minte acum doar Zombieland), dovedeste ca stie sa joace si roluri serioase. Nu puteau gasi alt actor mai potrivit. Poate doar Johnny Galecki, Leonard din “The Big Bang Theory”. Sau Keanu Reeves cel de acum 25 de ani, cu conditia sa fi introdus expresia “Dude, whoa!”.

De retinut: orice idee geniala venita unei persoane X, intr-un timp y, sigur a mai avut-o si Z, in alt timp t. Sau o va mai avea Q peste r ani. Dar degeaba este o idee geniala, daca nu este data curs din varii motive. O sa va dati seama la ce ma refer dupa ce o sa vedeti filmul.

Trebuie sa recunosc ca nu aveam mari asteptari, dar am dat peste un film intens, cu actori inspirat alesi, unde replicile decurg rapid si coerent, toate complementandu-se pentru a crea un film foarte bun (as fi zis “fantastic”, dar poate as exagera putin). Ah, si, pentru cei care stiti cine e David Fincher (Se7en, The Curious Case of Benjamin Butoon, FightClub), sa va asteptati la un stil, cel putin interesant, de filmare.

Justin Timberlake isi doreste prea mult sa fie actor. Este singurul personaj pe care nu-l vad potrivit in rol, dar asta din cauza unui fapt pur subiectiv: nu mi-a placut in Alpha Dog. Sa ramana la muzica pe care o face, acolo se pricepe. E pacat cand oamenii care se remarca prin ceva incearca sa se afirme si prin altceva. Foarte rar o asemenea trecere este incununata cu succes. Se ajunge la o plafonare involuntara, dar logica in ambele activitati. E ca si cand am pune-o acum pe Alina Plugaru sa fie gazda “Chichi, Richi, Michi”. Singura scena buna, care-i da o aura machiavelica potrivita conului Justin, este aceea in care il sfatuieste pe Mark sa scoata “The”-ul din Facebook.

Cel putin pentru mine, finalul filmului combina trei pareri diferite:

1. este previzibil,

2. este paradoxal,

3. si al naibii de ironic.

De asemenea, cine inca nu si-a terminat cafeaua, mai poate intra pe trei site-uri:

1.http://blog.milkandcookies.com/2010/09/13/in-your-facebook/ – aici puteti vedea actorii si persoanele din real life pe care le-au interpretat si cateva informatii irelevante;

b) http://screenrant.com/social-network-reviews-kofi-79964/ – cateva print screen-uri din film si o recenzie in engleza;

III. http://www.digitaltrends.com/entertainment/the-social-network-review/ – inca o recenzie mult mai detaliata facuta de oameni mai pertinenti decat mine.

US Box Office: aproape 85 milioane de dolari. Decent as putea spune.

PS: Intrebare: chiar asa s-o fi purtat marele fondator al Facebook-ului cu prietenul lui?

Abadi, abadi, abadi, aba: That’s all Folks!

Mihai Titirig

Advertisements

2 Comments

Filed under AdReviews

2 responses to “The social network: The Facebook VS Facebook

  1. cip

    Fie ca asta sa nu aiba acelasi destin ca si Avatar pentru mine! Amin!

  2. Pingback: Azi, miercuri! « Luca-Matei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s